luni, 8 noiembrie 2010

Scrisoare pentru ... tine!

Pentru ca m-ai rugat sa iti scriu si pentru ca mi s-a parut atat de frumoasa ideea.

Imagineaza-ti ca asta este o coala alba de hartie. De fapt nu atat de alba ... o foaie veche, cu marginile stricate din cauza schimbarii permanente a locului in care a stat ... la inceput a facut parte dintr-un caiet, apoi a stat singura pe o masa, dupa ceva timp a fost pusa pe un morman de hartii vechi pe care le pastram cu gandul ca le voi mai folosi candva. Astazi i-am schimbat iar locul. Sta aici in fata mea si incerc sa ma simt pregatita sa astern pe ea ganduri pentru tine. Ma uit la pixul pe care il tin in mana si imi doresc sa fi putut el sa picteze acest tablou, sunt sigura ca s-ar fi descurcat mai bine ... dar stii cum e, nimic nu e atat de usor precum am vrea.


Nu imi place sa fac asta! Nu imi place sa scriu cuiva, de obicei scriu pentru mine. As vrea sa pot sa pun literele una langa alta astfel incat sa iasa cea mai frumoasa scrisoare dar ma tem ca nu voi putea scrie nimic. Ma inec in cuvinte ca de fiecare data. Mi se ravasesc gandurile si mi se imprastie. Cred ca am nevoie de o sfoara ca sa le leg. Vreau sa le leg atat de strans incat sa nu mai raman niciodata fara ele. Vreau sa ma asigur ca voi putea spune mereu ceva.

Si uite asa ajung sa imi scriu iar mie, nu tie ... tie, care m-ai rugat atat de frumos sa imi cimentez gandurile pe o bucata de lemn transformata in hartie. E straniu acest sentiment pe care il incerc acum. Imi tremura mana in timp ce conduc pixul ce potriveste conturul slovelor rand pe rand. Nu am mai scris de mult o scrisoare. Nu i-am mai scris nici macar mogaldetei mele. E mai simplu sa o sun si sa ii spun cateva cuvinte. E incredibil cat de mult a ajuns sa insemne o scrisoare pentru mine ... cred ca mi se pare mult prea oficiala, sau am sentimentul ca nu imi da voie sa mint, sau ...

De fapt cred ca nu mai stiu sa scriu scrisori. Tot ce pot sa scrijelesc este un banal Multumesc. Insa un Multumesc venit din inima. Nu multumesc oricui si nici oricum ...

Multumesc prietenul meu drag ...

Asta a fost o scrisoare pentru tine!

Bianca Casaru!

4 comentarii:

  1. Biancolino, io cred că te-ai îndrăgostit. Iaca, eti şi tu femeie. Ia un FB de la mine.

    RăspundețiȘtergere
  2. Impresionant, lacrimogen, sensibil si fragil precum inima unui firefly... Multumesc si eu pentru randurile tale! >:D< :-*

    RăspundețiȘtergere
  3. Val, pe unde mai esti? ... imi este dor de tine!

    RăspundețiȘtergere
  4. Lîngă inimioara ta. Aia virtuală:)

    RăspundețiȘtergere