miercuri, 1 septembrie 2010

Povesti de adormit copii ...

Asta as vrea sa stau s-ascult ... la gura sobei, pe o zi ploioasa de toamna, citite dintr-o carte sau spuse din aduceri aminte, stand ghemuita pe un scaun si privind in gol sclipirile de lumina. Sau mi-ar mai placea sa lenevesc in varf de claie, cu miros de fan in jurul meu, deasupra doar cerul acoperit de stele iar auzul sa mi-l gadile un greiere.

E frumos. Pentru prima data imi place toamna, cu soare si cu ploi, cu frunze ce aluneca usor din teaca. Nu ma mai deranjeaza ca trebuie sa sar o balta ... chiar cred ca n-ar fi rau sa ma descalt si sa ma joc asemeni un copil prin ea! O sa imi spui ca nu mai sunt un tanc, dar ce conteaza!?

Imi scutur capul si sar dintr-o idee-n alta, si fuge gandul si ma trec fiori ... dar serios iti spun ca imi cam place caci as putea trai cu un gand frumos o viata ... si o viata mi-as dori sa am un gand frumos. Dar a venit toamna si nu vreau inimi umbrite, vreau zambete, momente si un morman de frunze ... sa le arunc spre cer si sa le prind in palma ... ca sa ma bucur de atingerea a mii de culori.

Asta e toamna la care visez ... e toamna pe care o pictez! E un gand frumos ...

Bianca Casaru