Da, pentru tine voi scrie atat de frumos. Pentru tine voi alunga umbrele si voi lasa razele soarelui sa patrunda. Pentru tine am sa vorbesc despre locul meu special. Pentru tine am sa imi port gandul in locul de unde mi s-a intors trupul.
Am avut un week-end pentru mine, asa cum mi-l doresc pentru ... multi. Am plecat undeva aproape si totusi atat de departe. Am plecat la mai putin de 200 de km de perna pe care imi sprijin capul acum, dar am ajuns acolo unde las grijile parca pe un alt taram. Probabil ai ghicit ... am ajuns din nou in Bisoca mea, intr-o sambata cu mult soare si multa liniste si o mare de verde.
Am mancat prune, multe prune brumarii,mere si coarne, Am lenevit si am rasfoit Procesul lui Kafka, in timp ce asteptam ca soarele sa imi mangaie pielea. Am colindat dealuri si vai, am privit cerul printre frunzele copacilor. Am inumarat stelele. Am stat intinsa in iarba si am ascultata greierii si lacustele intrecandu-se in corzi de vioara. Mi-am purtat gandul peste aceleasi varfuri peste care zboara numai vantul. Am ascultat stropii de ploaie certandu-se cu pamantul. Mi-am strecurat picioarele printre firele de iarba. Am privit paianjenii insirandu-si alene panza.
M-am bucurat de liniste si am savurat clipa. Am trait atunci, nu trecutul sau viitorul. M-am gandtit la tot si la nimic. Am imprastiat zambete si am impartasit fericirea.
Astazi m-am intors de la dealuri si paduri, la mormane de blocuri, frunti incretite si ganduri apasatoare. Dar pare ca tot ce vad acum e mai putin trist si cu mai multa culoare.
Vreau sa invat sa iubesc!
PS: Multumesc Oana
Bianca Casaru
