vineri, 18 februarie 2011

O ceasca de relaxare si un fum de dorinta, va rog!


A inceput ca un gand si apoi a continuat sa se materializeze ... a capatat forma, a primit un continut, au aparut detaliile precum stropii de ploaie si usor, usor, si-a descfacut aripile si a inceput sa zboare. Asa consideri ca au inceput toate lucrurile pe care le-ai realizat. Toate proiectele au pornit din mintea ta, din dorinta ta, din ideile tale mistuite de timp.

Ideile erau atat de vagi, precum o ceata aproape imperceptibila, insa pe masura ce pasiunea a crescut, ceata s-a transformat in fum. Un fum atat de gros ... incat singura sansa sa nu te sufoci, era sa il dai afara. Te-ai pregatit, ti-ai aerisit micul creier si ai permis gandurilor sa iasa sub forma de cuvinte, schite, proiecte, planuri, lucrari, dorinte ... lucruri care acum te definesc. Oamenii te analizeaza dupa faptele tale, dupa porumbeii pe care ii eliberezi din cand in cand din colivia numita "minte".

Si cand te gandesti ca aste lucruri pot fi controlate. Cand te gandesti ca poti spune doar ce vrei, ca poti face doar ce vrei si cum vrei, ca totul este asa cum vrei, nu intelegi in cazul asta de ce oamenii te percep altfel. Si ajungi sa te intrebi oare ... cum? ... ce? ... cine? ... esti tu de fapt!

Toata nebunia asta a inceput astazi la curs. Ni s-a dat o tema. Trebuia sa fie simplu, adica avem de facut un filmulet de un minut care sa se intituleze simplu : "EU sunt!". Si de aici au inceput toate intrebarile. Cine sunt eu de fapt, sau cine as vrea sa fiu? Cum pot sa definesc un lucru atat de dificil, de abstract, de schimbator, de ... . Cred ca as putea spune mai simplu cine sunt ceilalti, insa nu pot spune cine sunt eu, sau cum sunt eu, sau ce sunt eu.

Ai sa imi spui ca nu am dreptate, ca te poti analiza cu usurinta si ca te cunosti ... iar eu am sa-ti raspund ca te inseli. In fiecare persoana exista o doza de subiectivism care te face sa vezi lucrurile intr-un anumit mod. Poate te critici prea mult sau poate te iubesti prea mult, poate nu ai incredere in tine sau poate te crezi prea bun ... nu exista activitate pe care sa o facem si despre care sa putem spune ca am fost complet obiectivi.

Bianca Casaru