vineri, 25 decembrie 2009

Scrisoare ... de Craciun!

E Craciunul dragii mei,
Da, este acea perioada din an in care oamenii se cred mai buni, fac lucruri pe care alta data nu le-ar fi facut. E perioada din an in care miroase a brad, a cozonac, a sarmale, a portocale. Chiar, a portocale! Uneori, asta cred ca este mirosul copilariei mele. Este uimitor cum singurul lucru pe lare mi-l aduc aminte, de cand eram mica, este Craciunul.

Cele mai vechi amintiri le am in legatura cu Craciunul. Aveam un brad mare, cu miros puternic de rasina, incarcat cu beculete, beteala, globulete, vata si ... portocale. Il asteptam cu nerabdare pe Mos Craciun si credeam cu tarie ca exista. Era o perioada incarcata de magie. As fi putut crede si ca Mos Craciun aterizeaza pe acoperis cu sania lui condusa de reni, dar nu aveam ... horn! asa ca partea asta a povestii mi-a scapat. Totusi am crezut in el, in Mos Craciun. Am crezut ca are puterea sa ghiceasca ce vrea fiecare persoana. Am crezut ca poate sa faca pe oricine fericit. Am crezut ca de Craciun nu exista oameni tristi.

Dar se pare ca m-am inselat. Nu toata lumea se bucura de Craciun. Nu toti rad, nu toti canta, nu toti se distreaza.

Incercati totusi sa nu faceti parte din aceasta categorie. Trebuie sa fim optimisti, sa credem ca si noi meritam ceva bun. Trebuie sa speram ca Mosul va trece si pe la noi si ca ne va aduce lucrul pe care i l-am cerut. Eu inca mai sper. Inca mai vreau sa cred in Craciun si in Mosul acela cu barba alba si costum rosu. Inca mai sper ca stie ce vreau.

Stii ceva Mosule? De data asta nu am sa renunt la dorinte si nici nu am sa imi schimb cerintele. Iar daca te incapatanezi sa nu ajungi anul asta, sa stii ca te primesc si cu intarziere. Am rabdare pentru ca de data asta stiu ce vreau si nu ma multumesc pana cand nu voi primi. O singura mentiune. Cand ai sa vii, asigura-te ca imi vei da cadoul pentru mai mult timp!

Bianca Casaru

duminică, 13 decembrie 2009

Finding a place!


Ne nastem cu un scop anume, doar ca ne ia cam mult sa ne dam seama care este, uneori chiar mult prea mult! Pentru unii acest scop poate insemna o descoperire, pentru altii poate insemna o persoana. Unii cred ca scopul lor este sa obtina bani, multi bani, altii cred ca scopul lor este sa ajute batranii si copii. Fiecare umbra a acestui pamant incearca sa isi gaseasca locul perfect. E ca un jos, ca un puzzle mai exact. Incerci sa te integrezi perfect undeva. Incerci sa faci astfel incat lucrurile sa se muleze exact dupa tine, incerci sa te simti bine. Doar ca uneori uiti ca nu trebuie sa modifici toate celelalte piese, pentru ca piesa ta sa se potriveasca undeva. Si eu sunt in cautarea unui loc, si nu a oricarui loc, ci a locului mmeu. In cautarea locului in care sa nu trebuiasca sa schimb nimic.

Caut un loc in care sa ma simt acasa, un loc in care sa imi placa patul (v-am mai povestit despre problemele pe care le am cu patul :D). Un loc in care dimineata sa vad un zambet dulce si larg si niste ochi mari si blanzi. Caut un loc de care sa imi fie greu sa stau departe chiar si pentru cat timp dureaza o bataie a inimii unei pasari colibri. Caut un loc pe care sa il pot numi locul meu.

Bianca Casaru!