duminică, 24 ianuarie 2010

Proiecte, proiecte ... proiecte!



La un momendat se termina toate!


Ma intreb cum va fi atunci, cand vei ajunge sa stai fara sa iti mai consumi ore intregi incercand sa iti storci o idee geniala din mica ta materie cenusie, idee care va ramane oricum necitita, printre sute, mii, poate chiar mormane intregi de idei ingalbenite pe niste foi pline de praf si acarieni? Nu stii nici tu sa imi spui, nu-i asa? Si nu pentru ca nu ai trecut prin asta, ci pentru ca inca iti este frica sa recunosti ca nu mai ai nimic de facut. S-a terminat perioada ta de glorie, in care te multumeai cu gandul ca faci ceva, din obligatie, dar faceai ...


Stii ce ma sperie cel mai mult? Gandul ca intr-o zi voi imbatrani. Voi avea atat de mult par alb in cap incat nu imi voi mai aminti de aceste proiecte, nici de ideile astea care imi tropaiau prin colturile intunecare ale mintii mele, candva.


Si nu sunt singurele proiecte pe care ma tem ca le voi uita. Ma sperie gandul ca voi sta intr-un balansoar incercand sa deslusesc niste litere care mi se vor parea aruncate la intamplare intr-o carte si voi uita ca am luptat candva sa am totul. Ma tem ca va veni momentul in care mi se va intinde scoarta micutului meu cerebel si voi incepe sa pierd din lucrurile pe care candva mi le doream cu ardoare. Voi uita ca mi-am propus sa cunosc fiecare ungher al batranului meu pamant si ca voi incerca sa inteleg de ce totul se intampla asa cum se intampla. Ma tem de ziua in care nu voi avea altceva mai bun de facut decat sa astept sa se termine si acest proiect maret al vietii mele. Si cel mai tare ma sperie gandul ca am sa ajung sa va uit pentru ca, nu-i asa, totul are un sfarsit !


Bianca Casaru