Din cand in cand ma mai gandesc la cum mi-ar fi placut sa fie viata mea, la ce mi-ar fi placut sa fiu cand as fi fost mare... si la multe alte lucruri care ar putea sa ma faca fericita. Ma mai gandesc uneori si la un print calare pe un cal negru nu alb, care sa apara ne nicaieri si care sa ma ia cu el in acest nicaieri al lui. Alteori ma gandesc la cat de frumos ar fi sa fie mereu cald si sa nu mai tremur de frig, adica la cat de frumos ar fi sa nu mai fie iarna, dar apoi ma razgandesc, ar fi foarte trist un Craciun fara zapada!. Si imi trec astfel de ganduri mereu prin minte si de multe ori sunt ganduri care se contrazic.
Astazi ma gandeam la cat de frumos ar fi sa ma trezesc pe o plaja cu un nisip fin, cum foarte rar ai ocazia sa atingi, sub o umbrela de paie, cu capul sprijinit de o perna crem, de catifea cu ciucuri, in mireasma unei narghilea de portocale. Din cand in cand sa mai simti atingerea fina a brizei racoroase a oceanului. Sa fie atat de liniste incat doar delfinii sa te mai deranjeze din cand in cand, sau broastele testoase. Dar stai!, am uitat , broastele testoase nu fac zgomot, iar delfinii nu ar putea sa te deranjeze asa ca nu ti-ar mai ramane decat sa te simti ca in paradis.
Sa te trezesti intr-o dimineata cu un cer senin, turcoaz si sa astepti primele raze de soare sa iti alinte privirea. Sa stai acolo pe un ponton asteptand o noua zi plina de calm si sa te simti luata in brate, alintata si rasfatata. Sa-ti plimbi privirea de-a lungul tarmului si sa nu vezi altceva decat o alee - alea stelelor de mare! Sa iti trezeasca mirosul un ceai de iasomie, si gustul un mic dejun cu fructe exotice. Sa fii asadar intr-un astfel de loc in care se poate adeveri zicala: "Trezeste-te dis de dimineata pentru ca ora de dinaintea rasaritului este imprumutata din paradis".
Dar apoi ma trezesc din acest vis. Imi dau seama ca sunt in Bucuresti iar aici singurul nisip fin pe care pot sa il ating este praful care se asterne zi de zi pe mobil mea. Incerc sa privesc un rasarit pe care insa nu il pot vedea din cauza blocului ce se inalta in fata geamului de la dormitorul meu si singura perioada de liniste pe care o pot avea este atunci cand dorm, dar nici atunci mereu caci se mai intampla uneori sa visez, ba chiar sa am un cosmar. Dimineata nu imi permit sa beau doar un ceai si sa mananc un fruct, si nici nu pot sa pierd prea mult timp uitandu-ma pe geam, caci trebuie sa plec la serviciu. De linistea si spatiul imens pe care ti-l ofera plaja nu mai vorbim, cand ies din casa ma ateapta doar o mare de masini si blocuri, oameni agitati si mult praf, nici urma de aer curat si atmosfera linistita... Adio vis, m-am trezit iar in orasul asta gri!
Bianca Casaru
Pune si niste foto ca sa exemplifici... :)
RăspundețiȘtergere