"Ipotetic vorbind este posibil orice" - asta aud mereu.
M-am saturat insa de ideile spuse intr-o doara, de lucrurile care nu se intampla niciodata. Cei care ma stiu, au observat deja ca nu imi place sa vorbesc prea mult despre mine, cum de altfel nu obisnuiesc sa promit. Mi se par inutile cuvintele multe, sunt de prisos.
Nu stiu ce m-a apucat. M-a enervat astazi cuvatul "Ipotetic", atat de tare incat nu mai vreau sa aud ca "ar fi posibil", vreau ceva concret.
De exemplu, luni m-am saturat sa astept. De obicei nu prea fac asta, adica nu astept si nu pentru ca nu as vrea ci pentru ca nu am rabdare. La mine lucrurile trebuie sa se intample, fara sa imi lase un ragaz prea mare. A fost una dintre situatiile ipotetice in care oamenii pot fi fericiti, la fel de ipotetic insa ca si afirmatiile cum ca pinguinii pot sa zboare, fulgii de zapada rezista si in Egypt, fluturii albi traiesc la Polul Nord.
Astazi sunt ca un copil caruia ii trebuiesc lucruri concrete ca sa inteleaga, nu vorbe si nu descrieri, nu idei, concepte sau teorii. Astazi simt nevoia sa ma iei in brate ca sa inteleg ca ma iubesti, sa imi arati usa ca sa stiu pe unde trebuie sa intru, sa imi misti picioarele ca sa pot sa merg, sa ma intrebi ca sa iti pot raspunde.
Astazi sunt lipsita de idei si plina de ganduri. Stau ingramadita pe un scaun in fata acvariului si nu pot sa vad pestii, imi vad doar gandurile.
Bianca Casaru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu